Imn de aleasă cinstire Sfinților Cuvioși Părinți Paisie și Cleopa
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Oda întâi
Închinată celor doi mari cuvioși
Când Sfânta Treime a vrut să arate Bisericii noastre alți sfinți,
Din sfinții Moldovei, Duhul cel veșnic, ales-a din ei doi părinți.
Pe Avva Paisie, smeritul duhovnic, schivnic, frecvent rugător
Și Sfântul Cleopa, un mare sihastru, înzestrat cu talent orator.
De tineri luat-au crucea iubirii punându-o pe umeri smeriți,
Urmând calea strâmtă prin spini și ispite au dus-o, de har întăriți.
Toți fiii Iubirii, uniți în credință, veniți, cinstire să dăm
Sihaștrilor noștri, scăldați în lumină, imnuri alese cântăm:
Bucurați-vă, sihaștri plini de har și de lumină;
Urcând treptele credinței întru slava cea divină;
Bucurați-vă, că Domnul v-a dus sufletele-n rai,
Uniți veșnic în iubire și vorbind același grai;
Bucurați-vă, cei care purtați nimburi de lumină
Și coroane de flori rare cu mireasmă ca de smirnă;
Bucurați-vă, cei ce sunteți bucuria Sihăstriei,
Unde v-ați sfințit viața în asceză și trezvie.
Bucurați-vă, sihaștri ne-nfricați întru prigoană,
Luptându-vă cu nădejdea că veți dobândi coroană.
Bucurați-vă, părinți de suflet cu smerită cugetare,
Cei ce-n privegheri de noapte umpleți cerul de cântare;
Bucurați-vă, Cuvioșilor sihaștri, prieteni și casnici ai lui Dumnezeu!
Imnul întâi
Cuviosului Paisie duhovnicul
Paisie sfinte, cu nume de avvă, de prunc Dumnezeu te-a ales
Să fii purtătorul balsamului haric, din flori de pe plaiuri cules.
Voința divină, tu ai urmat-o și calea cea strâmt-ai luat,
Lăsat-ai, în urmă pe mamă și tată, frați sau rudenii, în sat.
La Schitul Cozancei, în obștea săracă, părinții cu drag te-au primit
Să-ncepi nevoința în viață curată, să cânți lui Hristos liniștit.
Aliluia.
Oda a II-a
Cuviosului Paisie duhovnicul
Din pomul rodirii, crescut lângă ape, fructe gustoase ne-ai dat;
Faptele bune, virtuți felurite, pe care cu sârg le-ai lucrat.
Dar tu, Cuvioase, în duhul iubirii, primit-ai chemare de Sus,
Așa cum profetul, ai dat ascultare și-n lavra Sihăstră te-ai dus.
Erau timpuri grele, când bieții călugări, din obștile lor alungați,
Că`tând ocrotire, veneau către tine, de dragostea ta adunați.
Uimiți de lucrarea, frumos împlinită, și noi părinte iubit,
Ne strângem în cete, cinstindu-ți lucrarea, și zicem cu gândul smerit:
Bucură-te, vlăstar tânăr altoit pe trupul viței,
Rămânând întru iubire, plinind faptele credinței,
Bucură-te, cel crescut în evlavie deplină,
Ocrotit în toată viața de Providența divină;
Bucură-te, plugar harnic, care sub brazdă îngropi
Grâul, care moare-n toamnă, ca în vară s-ai mulți snopi,
Bucură-te, cel prin care suferința contenește;
Iar la ruga ta fierbinte, Dumnezeu tămăduiește.
Bucură-te, tânăr care ai cautat isihia;
Iar Fecioara Preacurată te-a trimis la Sihăstria,
Bucură-te, stea aprinsă chiar din zorii tinereții.
Hristos luminându-ți calea până la sfârșitul vieții
Bucură-te, Sfinte Cuvioase Paisie, prietenul lui Dumnezeu.
Imnul al 3-lea
Cuviosului Cleopa mărturisitorul
Știind că vicleanul începe războiul, ca tu să nu dobândești
Nici pacea cerească, nici liniște-n suflet, nici calea spre cele cerești.
Tu cuvioase, părinte Cleopa, în astfel de lupte-ntărit,
Rugai pe Fecioara, cu lacrimi în noapte și duhul cel rău a fugit.
Dorindu-ți de tânăr să guști isihia născută în viața sihastră
Primit-ai putere să-ți porți întru Duhul povara ta, dar și-a noastră.
Lumina Credinței sporindu-ți nădejdea, pacea din cer a venit
Sub mantia-i sfântă, în viață divină, pe toți în duh ne-a unit.
Veniți să cântăm cu cete de îngeri laudă Duhului Sfânt
Simți-vom în inimi cum harul coboară, când Domnul aude cântând: Aliluia!
Oda a III-a
Cuviosului Cleopa mărturisitorul
Buna ta mamă, chiar din pruncie Preasfintei Fecioare te-a dat,
Iar Maica vieții din mrejele morții te-a scos sănătos și curat.
Pe tine părinte prin Fiul iubirii, Biserica stâlp te-a avut
Și fiii credinței, prin tine, slăvite, hristoși, după har, s-au făcut.
Dăm slavă Hristoase, Verbului veșnic, prin care viem și mișcăm,
Permite-ne astăzi, măritului avvă, timp frumos să-i cântăm.
Bucură-te, monah vrednic purtător de multe cruci;
Urcând propria-ți golgotă încerci, zilnic, să le duci.
Bucură-te, minte clară, care caută mereu
Să descopere în toate prezența lui Dumnezeu;
Bucură-te, fiu al credinței cu Duh Sfânt pecetluit;
Devenind Omul iubirii și monah desăvârșit;
Bucură-te, că asceții te-au învățat rugăciunea;
Iar, din Cărțile Scripturii ai sorbit înțelepciunea;
Bucură-te, iubitor de-agripnii și Liturghie,
Care-n vremuri de prigoană te-ai retras în sihăstrie.
Bucură-te, rugătorul ce cobori în suflet cerul,
Care în extazul mistic, te învăluia misterul;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa prietenul lui Dumnezeu!
Imnul al IV-lea
Cuviosului Paisie duhovnicul
Minunate sunt, Doamne, faptele tale, făcute prin sfinți pentru noi,
Căci sfinții tăi, Doamne, vor judeca lumea în ziua cea de apoi.
Trimisu-ne-ai nouă pe marele avvă, duhovnic ales, iscusit,
Să dea prospețime, curaj și putere acestui popor răvășit.
În vremi de restriște veneau către dânsul oameni săraci, necăjiți,
Să-și spună durerea, păcatu` sau viciu de care erau copleșiți,
Ca mare duhovnic, după iertare, la toți le spuneai, nu uitați:
Mergeți în pace la casele voastre, Cuvântului veșnic, cântați: Aliluia!
Oda a IV-a
Cuviosului Paisie duhovnicul
În liniștea nopții, sub stâncile Sihlei, de veghe, sub cerul senin,
Făceai rugăciunea, iar vântul subțire-ți spunea când îngerii vin.
Cu ochii lăuntrici vedeai Liturghia, slujită de sfinții din Cer,
Iar în icoane simțeai și pe Domnul prezent, îmbrăcat în mister.
Cuvioase părinte și mare duhovnic, aceste momente de har,
Hristos dăruiește doar celor pe care ei Te-au ales Îndreptar.
De-aceea, Sfințite, cu inimi curate, noi, credincioșii, venim
Să-ți spunem în taină nevoile noastre, dar și cât de mult te iubim.
Bucură-te, lucrătorul rugăciunii ne-ncetate;
Care curăță și spală sufletele de păcate.
Bucură-te, sfânt părinte iubitor de Liturghie;
Care transfigurezi timpul petrecând în curăție.
Bucură-te, văzătorul raiului cu ochi de gând,
Ce în nopțile senine privești cerul fremătând.
Bucură-te, bun părinte că vezi lipsa fiecărui,
Și atunci când primești daruri, la săraci în dar le dărui.
Bucură-te, vorbă plină de iubire și credință;
Căci întreaga ta viață ne-ai vorbit de pocăință;
Bucură-te, mare avvă de Dumnezeu iubitor,
Cel ce a făcut din tine șipot de har iertător.
Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!
Imnul al V-lea
Sfântului Cuvios Cleopa
Părinte Cleopa, fiu al răbdării, sihastru smerit și zelos
Ai scos din necazuri poporul cucernic și iubitor de Hristos.
Ca iscusit dascăl, smerit, dar puternic, cuvântul tău ziditor,
A fost mângâiere, cort de scăpare și de păcat strivitor.
Multă putere trimisu-le-a Domnul la mulți osândiți inocenți,
Iar tu, ca profetul, strigai cu putere: răbdare... răbdare s-aveți!
Și-acum se aude ecoul strigării ca susur de râu unduios,
Iar cei ce scăpat-au acelei prigoane cântă, slăvind pe Hristos: Aliluia!
Icosul 5
Chilia ta, sfinte din Sihăstria altar pentru rugă era.
Amvonul era prispa de unde poporul cuvânt asculta.
Creștini din țară veneau înspre tine, mergând și pe jos uneori
Tu le vedeai truda, necazul, și-i ajuta-i deseori.
Cu mintea în inimi și pacea în suflet spre case plecau ușurați
Purtând întru sine blândul tău suflet prin duhul iubirii legați.
Bucură-te, ostaș vrednic călit în ger și dogoare;
Împlinind, cu acribie legile mântuitoare;
Bucură-te, lucrătorul pe ogorul cel mănos ;
Pregătind pâinea si vinul pentru Cina lui Hristos;
Bucură-te, că ești casă și cetate de scăpare;
Insă ești și hrănitorul păsărilor călătoare;
Bucură-te, limanul credinței și ancoră a nădejdii;
Care ai scos obidiții din mrejile deznădejdii;
Bucură-te, foc ce arde mândria și necredința;
Insă ești și luptătorul care-aduce biruința.
Bucură-te, aluatul pregătit pentru prescură;
Ce hrănești pe toți cei care țin dreapta învățătură;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!
Oda a VI-a
Sfântului Paisie, duhovnic
Viața ta sfântă, plină de jerftă a fost un urcuș permanent.
Ai mers către ceruri, Paisie sfinte, cu suflet frumos, transparent.
Hristos văzând truda, asceza sihastră, ți-a dat apatia ca dar,
În care, prin Duhul, gustai mici crâmpeie, răpit în stare de har.
Graiul tău molcom, plin de mireasmă, era totdeauna frumos.
Smerit ca un avvă, în post și în rugă, slăveai mereu pe Hristos.
Aliluia.
Imn al 6-lea
Părintelui Paisie
Paisie sfinte, cu mintea curată și chipul mereu luminat
Pe-aceeași potecă, veneai către obște smerit și capul plecat.
Mergeai cu toți frații la Liturghie, de care nu te lipseai;
Întors la chilie, primeai pelerinii, că tot liturghie slujeai.
În suflet și-n diptici purtai cu iubire pe toți smeriții tăi fii,
Pomeneai zilnic șiraguri de nume, fie la morți sau la vii.
De-aceea poporul venea către tine, ca la un tată blajin,
Apoi se-ntorcea smerit către casă, având sufletul plin.
Bucură-te, oază-n care se oprește chiar și Duhul,
Unde sfinții îngeri cântă de răsună tot văzduhul.
Bucură-te, stea aprinsă văzută pe toată glia,
Care scaldă în lumină țara noastră România,
Bucură-te, că în suflet simți misterele ascunse,
Și privești cu ochii minții în adâncuri nepătrunse;
Bucură-te, vestitorul tainelor dumnezeiești,
Pe care Hristos trimite prin cetele îngerești;
Bucură-te, minte clară, străpunsă de Duhul sfânt;
Ce prin rugăciunea minții, cobori cerul pe pământ.
Bucură-te, adăpostul călugărilor prigoniți,
Și iscusitul duhovnic sihaștrilor achimiți.
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Paisie prietenul lui Dumnezeu!
Imnul al VII-lea
Părintelui Cleopa mărturisitorul
Ierarhi de tot rangul, călugări și preoți, creștini cu suflet curat
Smeriți primeau dezlegare în felul tău, minunat.
Aceleași cuvinte de sfântă iertare la toți tu, părinte dădeai,
La despărțire spuneai ca urare să ne vedem toți în rai
Ai fost trâmbițașul cuvântului veșnic sunând în pustiul arid,
Trezind conștiințe de mult adormite, surpând satanicul zid.
Așa cum Ilie, profetul din Tezbe, a fost ascultat pentru ploi,
Tot astfel, Părinte, Cleopa Ilie, te rogi lui Hristos pentru noi: Aliluia!
Oda a VII-a
În staul cu turme și-n codrii pustiei ai stat cu ochi achimiți,
Citind pe-ndelete opera scrisă de sfinții noștri părinți.
Iar când veni timpul, ca David prorocul, turma de vite lăsând,
Ai fost rânduit în treapta de preot și altă lucrare primind,
Încins cu putere, prin Duhul Vieții, primit-ai har peste har,
Ți-ai potolit foamea și setea curmându-ți, bând din cerescul pahar
Călugări și preoți, creștinii cucernici veneau liniștiți în șirag
Ca să îți asculte povețele tale, apoi să îți cânte cu drag.
Bucură-te, lumânare, care veșnic stă aprinsă
În Biserica măririi, de tenebre neatinsă;
Bucură-te, gând de taină ce urci trepte de lumină
Care deslușeste sensuri, întru slava cea divină.
Bucură-te, OM al răbdării de Dumnezeu ocrotit,
Cel care mai toată viața de răbdare ai vorbit;
Bucură-te, plinitorul sfintelor învățături;
Care predicai Cuvântul după Părinți și Scripturi;
Bucură-te, paloș ce curmă ispitele diavolești,
Iar când înlături păcatul, lui Dumnezeu mulțumești.
Bucură-te, pildă bună pentru monahii zeloși,
Dar, și Îndrumătorul pentru cler și credincioși.
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!
Imnul al VIII-lea
Sfântului Paisie duhovnicul
Paisie Sfinte, icoană și pildă, pelerin spre ceruri mergând,
Ajuți fiecărui să-și ducă povara, ,,Doamne Iisuse...” rostind.
Mânați de primejdii și de necazuri, mulțime de oameni veneau
Năduful, tristețea, păcatul sau viciul în grija ta le lăsau.
Părinte duhovnic și rob al iubirii, sălaș al Duhului Sfânt,
Plin de răbdare și de iubire puneai tot răul lor în mormânt.
Cu suflete pline de pacea divină, la casele lor se-ntorceau,
Purtându-ți în inimi chipul iconic și Domnului nostru cântau: Aliluia!
Oda a VIII-a
Cuviosului Pasisie
Nimeni nu poate să spună, părinte, câte virtuți ai avut,
Nici câte minuni, prin moaștele tale, Hristos Dumnezeu a făcut.
Săraci ajutând, bolnavi vindecând, pe mulți din necazuri ai scos,
Fiind vistierie cu daruri perene, umplută mereu de Hristos.
Dorința ta, sfinte, de Duh inspirată, Domnului tu te rugai,
Să se dea fiecărui, dorul de ceruri, și-apoi colțișorul de Rai.
Când s-a plinit vremea trecerii tale, Hristos a trimis mesager
Un înger din ceruri, s-aducă pe aripi sufletul tău către cer.
Bucură-te, cel ce Domnul ți-a dus sufletu-n lumină,
Unde vei locui veșnic în fericire deplină.
Bucură-te, mare avvă cu mulți fii duhovnicești,
Devenind icoană sfântă obștilor călugărești.
Bucură-te, că în ceruri ai primit cu bucurie
locul, unde vei rămâne pân` la sfânta Parusie.
Bucură-te, că vezi veșnic fața Preasfintei Treimi;
Urcând trepte întru slavă însoțit de serafimi;
Bucură-te, că din ceruri privești pururi spre pământ;
Unde sunt moaștele tale sfințite de Duhul Sfânt.
Bucură-te, sfânt duhovnic pentru obștea Sihăstriei;
Insă ești și rugătorul pentru pacea României.
Bucură-te, sfinte Cuvioase părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!
Imnul al IX-lea
„Mânca-v-ar Raiul” ziceai tuturora la cei ce la tine veneau,
Era o urare cu sensuri profunde pe care unii din ei le știau.
Când ai plecat din lumea aceasta, sfat ai lăsat fiilor tăi:
S-asculte ecoul acestor cuvinte cum curge prin munți și pe văi.
Smeriții călugări, preoți cucernici, poporul dreptcredincios
Mai aud încă ecoul urării și cântă pios lui Hristos: Aliluia!
Oda a IX-a
Chipul tău sfinte, schimbat în icoană, e viu prețuit de români,
Căci simt ajutorul, pornit din iubire, în inima lor de creștini.
Cunoaștem din scrieri, din fapte sau predici, c-ai fost un sihastru zelos.
Ca dascăl de cuget, apostol sau retor, atei ai adus la Hristos.
De aceea creștinii în timp de prigoană te-au avut scut protector
Iar când libertatea veni peste țară, Bisericii ai dat ajutor
Cei care avut-au prilejul să-ți fie în preajmă aici pe pământ
Au dat mărturie cum ți-ai dus viața prin darul Duhului Sfânt:
Bucură-te, gură sfântă a Verbului făcut Om;
Căci ai fost un vajnic retor asemeni lui Hrisostom;
Bucură-te, ochi lăuntric care vezi în profunzimi;
Devenind, cunoscătorul cereștilor limpezimi.
Bucură-te-apologetul ce-ai făcut din atei miei;
Și ne-ai lăsat învățăminte cum să ne luptăm cu ei.
Bucură-te, că prigoană ai fost silit să înfrunți;
Până când Duhul cel veșnic ți-a șoptit să fugi în munți;
Bucură-te, zelos sihastru cu chilia între fagi;
Iar mâncarea ta părinte era jir, pesmeți și fragi;
Bucură-te, cel ce trupul l-ai numit un putrigai;
Insă, cu toate acestea, ți-a dus sufletul spre Rai.
Bucură-te, sfinte Cuvioase părinte Cleopa, casnicul lui Dumnezeu!
Imnul al X-lea
Grădina de obște de tine-nflorată părea paradis uneori,
Căci viața ta sfântă, iubite părinte, era o grădină cu flori
Graiul tău molcom, dulce ca mierea, era mereu unduios.
Încât ucenicii zeloși și cucernici, urmau smeriți pe Hristos.
Vorbeai despre îngeri, lumină suavă, de flori sau de crini parfumați
N-ai spus niciodată ce-i răul în sine sau iadul cu cei condamnați
Cuvântul tău, sfinte, plin de mireasmă, mângâia pe cei ce veneau
Încât la plecare, intonau imnul pe care sfinții îl cântau: Aliluia!
Oda a X-a
Paisie sfinte ajuns printre îngeri în slava Prea Sfintei Treimi,
În aura sfântă urci treaptă cu treaptă spre ale Ei profunzimi.
Cu toate aceastea, gândul tău, avvo, a rămas îndreptat înspre noi,
Căci ruga ta sfântă și plină de Duhul ne scoate mereu din nevoi.
Ne ești călăuză și stea ce ne-arată cărarea ce duce spre cer
Ridici pe tot omul sleit de putere, răpus de căldură sau ger.
De-aceea, părinte, privindu-ți icoana prezența ta vie simțim,
Chipul tău pașnic plin de lumină, arătând cât de mult te iubim.
Bucură-te, stea aprinsă din taborică lumină;
Să-ți vedem pe chip blândețea și smerenia divină;
Bucură-te plai în care cultivi florile din rai
Din care extragi parfumul și apoi lumii îl dai
Bucură-te, braț prin care Dumnezeu ne ocrotește;
Și ești mâna milostivă spre săraci care-i hrănește;
Bucură-te, lucrătorul în Grădina Maicii Sfinte;
Dar ești și fiul luminii și preaînțelept părinte.
Bucură-te, învățătorul cu trăire isihastă
Și duhovnicul ce spală toată răutatea noastră.
Bucură-te, smerit avvă cel ce diavoli rușinezi;
Care pe copii și tineri spre Hristos îi îndreptezi;
Bucură-te, călăuză și-ndreptar al tuturora;
Cel ce te-ai rugat în grota Cuvioasei Teodora;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Paisie, prietenul lui Dumnezeu!
Imnul al XI-lea
În ruga de noapte, părinte Cleopa, contemplai ceru-nstelat
Adesea vorbeai cu Veșnicul-Logos, prin ceea ce El a creat.
Citeai ca-ntr-o carte pe bolta cerească mișcarea de stele și aștri
Încât depășeai în știința astrală pe mulți astronomi sau sihaștri
Simțeai cum că, Domnul, se revelază prin toate-ale Sale zidiri,
Iar Duhul cel veșnic le re-crează sau le-aduce frumoase-nnoiri.
Acum, tu, Părinte, viind printre stele, îngeri, arhangheli și sfinți
Atotțiitorul ți-ascultă cântarea pe care cu dânșii o cânți. Aliluia!
Oda a XI-lea
Când negura vremii umbrit- a credința cea sfântă a acestui popor
Domnul vieții pe tine părinte te-a trims să-i fii de-ajutor.
Având experiență de mare sihastru ne-ai spus de fuga în munți
Și cum se trăiește în arșița verii, sau frigul cum poți să-l înfrunți.
Erau timpuri aspre și pline de lupte, Biserica constrânsă fiind
Dar, tu, ca și Ștefan, în crâncena luptă intrai, pe vrăjmași biruind.
Cum cerbul cel ager ce-și ca`tă izvorul, prin munți alergând ne`ncetat,
Și tu, cuvioase, în sihăstrie, pacea cereasc-ai aflat.
Dar pacea aceasta, plenar dobândită, o simți aevea în rai,
Iar celor ce cânta imnul acestea, dintr-ânsa părinte le dai.
Bucură-te, cuvioase, cinstitor de cele sfinte;
Tălmaci care explică ale lui Hristos cuvinte.
Bucură-te, sacagiul care orice sete curmă,
Dând apă răcoritoare din a Duhului fântână,
Bucură-te, dascăl ce-ai mers pururi la izvoare;
Devenind șipot prin care curg ape vindecătore;
Bucură-te grai puternic care strigi, Avva Părinte
Și lași Duhul să se roage cu suspine negrăite.
Bucură-te, visterie de comori nepieritoare;
Și-mparți hrana tuturora pentru viața viitoare;
Bucură-te, ciocârlie urcând în zări necuprinse;
Și Condorul, care zboară peste piscuri neatinse;
Bucură-te, râu prin care curge apă cristalină;
Cea care trezește dorul vieții ce va să vină;
Bucură-te, Sfinte Cuvioase părinte Cleopa!
Imnul al XII-lea
Iți mulțumim Doamne și Ție, Fecioară, și vouă, Sfinților, toți,
Că din iubire, sihaștrilor nostri, deschisa-ți a cerului porți
Preasfântă Treime unită-n ființă, Dumnezeu-creator absolut,
Vino și toarnă din harul Tău veșnic în vasele noastre de lut.
La ruga fiebinte a Sfinților noștri din dragostea ta să ne dai
Lumină, credință, nădejde, iubire, și-apoi colțisorul de rai
Acolo cu dânșii, cu mamele noastre, cu frați si surori ne-adunăm
Uniți îi iubire cu inimi curate Preasfintei Treimi să cântâm: Aliluia!
Oda a XII-lea
Frumoase și multe sunt faptele bune, făcute de Domnul prin voi
Nimeni din oameni nu poate să spună ce dar avem printre noi.
Ierarhilor sfetnici, monahilor pildă, icoană pentru preoți zeloși,
Bolnavilor doctor, săracilor sprijin, duhovnici la mulți păcătoși.
Paisie Sfinte și avva Cleopa, Preasfintei Treimi vă rugați,
S-avem pace-n țară, liniște-n suflet, crescuți în iubire de frați.
Bucurați-vă, duhovnici din părinții Sihăstriei
Cei ce vă rugați cu lacrimi, pentru pacea României;
Bucurați-vă, sihaștri de Dumnezeu iubitori,
Cei care în Raiul veșnic străluciți ca niște sori;
Bucurați-vă, sihaștri pregustând starea de har;
Ale căror moaște sfinte le așezăm în altar;
Bucurați-vă-mpreună cu soboarele de sfinți,
Cei ce cu Logosul veșnic Liturghie săvârșiți;
Bucurați-vă în tihnă, aștepând ziua de-apoi,
În lumina diafană, rugându-vă pentru noi;
Bucurați-vă, că stați veșnic la un loc cu lumea toată;
Ca judecătorii ai noștri de la Dreapta Judecată.
Bucurați-vă, Cuvioșilor sihaștri, prieteni și casnici ai lui Dumnezeu!
Rugăciune
O, întru tot cinstiți sihaștri, cuvioșilor Paisie și Cleopa, candele aprinse din lumina Duhului, care ați fost aleși de Dumnezeu să risipiți întunericul necredinței și să întăriți duhovnicește poporul român dreptcredincios, primiți cântarea noastră cea smerită, prin care cerem să ne izbăviți de toate uneltirile urâtorului de suflet și să dobândim harul Duhului Sfânt, care aduce pacea Preasfintei Treimi în inimile noastre, ca împreună cu cetele sfinților și ale îngerilor să cântăm: Aliluia! (de trei ori).
(† Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, Imn de aleasă cinstire Sfinților Cuvioși Părinți Paisie și Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, mărturisitori ai dreptei credințe, Editura Filocalia, 2025)