Ce legătură poate fi între cruce și bucurie? La prima vedere, niciuna. Crucea înseamnă greutate, durere, jertfă. Și totuși, despre bucuria Crucii s-a vorbit joi, 24 septembrie, la Oradea, la conferința pastorală de toamnă a Episcopiei Oradiei.
Ziua nu a fost aleasă la întâmplare. Biserica îi pomenea atunci pe Sfânta Muceniță Tecla, cea dintâi muceniță, numită întocmai cu Apostolii, și pe Sfântul Siluan Athonitul. În Catedrala Episcopală „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna” s-au adunat preoții din cele patru protopopiate ale eparhiei, stareții mănăstirilor, profesorii Facultății de Teologie din Oradea și ai Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”, dar și profesorii de Religie din școlile din Bihor.
Anul sfintelor femei
Tema întâlnirii a pornit de la anul comemorativ 2026, pe care Sfântul Sinod l-a închinat sfintelor femei din calendar: mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame. Ne place sau nu să recunoaștem, de multe ori credința a ajuns până la noi prin femei. Prin mame care ne-au învățat să ne facem cruce, prin bunici care ne-au dus la biserică de mână, prin maici care s-au rugat pentru noi fără să ne cunoască.
Ziua a început cu Sfânta Liturghie și cu un Te Deum. A cântat Corala „Pr. Prof. Cornel Givulescu” a Episcopiei, dirijată de părintele Ștefan-Alexandru Lakatos. Conferința a fost moderată de părintele Cristian-Octavian Rus, consilier cultural, care a vorbit despre cât de actuale rămân pentru noi modelele de sfințenie feminină pe care Biserica ni le pune în față.
Crucea și bucuria, puse împreună
Invitata zilei a fost maica stavroforă Maria Magdalena Gherghina, stareța Mănăstirii Dragomirna și doctor în istorie, pe care o întâlnim zilele acestea și la alte evenimente din Biserică. Conferința ei s-a numit „Bucuria crucii pentru «maica» familiei creștine”.
Maica stareță a pornit de la cuvântul „maică”, care în tradiția noastră are atâtea înțelesuri: Maica Domnului, mama din familie, maica duhovnicească a unei obști, maica preoteasă. Toate au ceva în comun. Fiecare dintre ele duce o cruce, iar rodnicia maternității, fie trupească, fie duhovnicească, se vede tocmai în dragostea care se jertfește, în răbdarea încercărilor și în purtarea poverilor celuilalt.
Bucuria vine din altă parte decât ne-am aștepta: din nădejdea Învierii. Așa cum Crucea lui Hristos a dus la Înviere, și crucile noastre, purtate cu dragoste și cu ochii la Înviere, se pot preface în bucurie. Mi se pare un gând care merită dus acasă de orice mamă obosită, de orice preoteasă copleșită, de orice maică care poartă grija unei obști întregi.
O sfântă mamă din Transilvania
Discuția a continuat cu un chip concret de mamă sfântă: Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei, trecută de curând în rândul sfinților. Despre ea a apărut la Editura Andreiana volumul „Sfânta Anastasia, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna”, prezentat de diaconul Mircea-Gheorghe Abrudan, cercetător la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca și unul dintre autorii cărții.
E frumos că Biserica o cinstește. În spatele unui mare ierarh stă adesea o mamă care s-a rugat, a luptat și a suferit pentru el, iar Anastasia Șaguna a făcut toate acestea.
La sfârșit, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, le-a mulțumit invitaților. S-a amintit și că întâlnirea a avut loc la doar câteva zile după ce s-au împlinit șase ani de la sfințirea catedralei, pe 20 septembrie 2020, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu încă 20 de ierarhi.
Să ne ajute Dumnezeu să ne purtăm crucile cu nădejde, și să nu uităm de mamele, bunicile și maicile care s-au rugat pentru noi.
Doamne, ajută!