Sunt zile în care o mănăstire mică, departe de țară, îți aduce aminte de ce înseamnă să fii român și ortodox oriunde te-ar duce viața. O astfel de zi a fost duminica trecută, 27 septembrie, la Mănăstirea Mono din Ontario, care și-a prăznuit hramul, Înălțarea Sfintei Cruci.
Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Preasfințitul Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei. Lângă el au slujit părintele vicar Petrică Busuioc, părintele Mircea Panciuk, protopop emerit, părintele protopop Viorel Țencaliuc, starețul mănăstirii, ieromonahul Policarp, și mai mulți preoți români din zonă. La strană au cântat protopsalții Tudor Dragomir, Cosmin Mardare și Mădălina Enache, ajutați de cursanții care învață muzică bisericească la cursul organizat de Episcopie. Printre credincioși s-au aflat și Michael Tibollo, ministru adjunct al Justiției în Ontario, și doamna Oana Raluca Gherghe, consulul general al României la Toronto.
Părintele Episcop s-a bucurat să vadă atât de mulți preoți adunați la hram. Și a spus un lucru pe care noi, cei plecați din țară, îl simțim poate mai tare decât alții: mănăstirea devine, ca acasă, un loc de unde se întăresc parohiile. Iar parohiile, la rândul lor, duc mai departe credința în orașele și cartierele în care trăim.
Crucea care nu ne părăsește
În predică, Preasfinția Sa a vorbit despre Sfânta Cruce. Nu e o amintire pe care o scoatem din dulap o dată pe an, la sărbătoare. Hristos S-a răstignit pentru noi și de aceea Crucea e peste tot în Biserică: pe turle, în slujbe, pe veșmintele preoților, pe sfintele vase, pe pieptul nostru. Ne amintește, de fiecare dată când o vedem, de jertfa Lui.
M-a atins mai ales gândul despre Sfântul Ioan, ucenicul iubit, care a stat lângă Maica Domnului la picioarele Crucii. Episcopul a arătat cât de mare e grija lui Hristos pentru oameni: chiar în durerea răstignirii, S-a gândit la Mama Sa și a încredințat-o lui Ioan.
Un domnitor și o monahie
Tot în ziua aceea Biserica îi pomenește pe Sfântul Neagoe Basarab și pe soția lui, care mai târziu s-a călugărit și a devenit maica Platonida de la Argeș. Ierarhul a povestit cum Neagoe a crescut duhovnicește lângă Mănăstirea Bistrița din Vâlcea și cum a învățat Rugăciunea lui Iisus de la Sfântul Nifon, Patriarhul Constantinopolului. Ne-a lăsat și „Învățăturile către fiul său Teodosie”, o carte pe care merită s-o citim și azi.
Concluzia părintelui episcop mi s-a părut foarte frumoasă în simplitatea ei: sfințenia nu ține de rang. A ajuns la ea și un pescar din Galileea, și un domnitor al Țării Românești.
Michael Tibollo, ministru adjunct al Justiției din Ontario, a fost prezent la sărbătoarea hramului Mănăstirii Mono, duminică, 27 septembrie 2026. Foto: Episcopia Canadei.
O poză pe un câmp gol, deocamdată
După slujbă, toți cei prezenți au mers pe terenul unde va fi ridicată biserica mare a mănăstirii și au făcut acolo prima fotografie împreună. Deocamdată e doar iarbă și pământ. Dar părintele stareț Policarp a spus pentru Agenția Basilica că a fost o zi plină de emoție, pentru că fiecare a putut călca pe locul unde va sta altarul. Și a adăugat ceva ce merită ținut minte: biserica de piatră se zidește prin biserica vie, adică prin noi, prin credința, rugăciunea și jertfa noastră.
O fotografie de grup, făcută pe locul pe care se va înălța viitoarea biserică a Mănăstirii Mono. Foto: Episcopia Canadei.
Mănăstirea Mono adună tot mai mulți tineri ortodocși, români și de alte neamuri. Dacă ajungeți vreodată prin Ontario, o găsiți la 308328 Hockley Rd., Mono, Orangeville, ON L9W 6N4. Iar dacă vreți să puneți și voi o cărămidă la biserica ce se va ridica acolo, puteți dona online, pe site-ul mănăstirii.
Doamne, ajută!
Sursa informațiilor: Agenția de știri Basilica. Foto: Episcopia Canadei.