Acatistul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Condacul 1

Iubitor al isihiei, dascăl încercat și lucrător al rugăciunii neîncetate toți te cunoaștem, Cuvioase Iosif, și te rugăm să ceri har de la Domnul pentru cei ce, în trezvie, te urmează și-ți cântă: Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Icosul 1

Ales ai fost din pântece, Cuvioase Părinte, că binecredincioasa ta mamă s-a învrednicit de vedenii dumnezeiești despre tine. Astfel, vas de cinste Împăratului a toate făcându-te și, prin slujirea ta, bineplăcând Lui, ai făcut cunoscută dobândirea harului lui Dumnezeu multor credincioși. Pentru aceasta, îți cântăm:

Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;

Bucură-te, cel ce bineplăcut Domnului te-ai arătat;

Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;

Bucură-te, cel ce te-ai împodobit și cu milostenia;

Bucură-te, cel a cărui viață a fost neîncetată osteneală;

Bucură-te, a oamenilor și a îngerilor fală;

Bucură-te, cel ce cu ascultarea te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce în privegheri duhovnicește te-ai întărit;

Bucură-te, doritor de neîncetată rugăciune;

Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;

Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea dreptslăvitorilor;

Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 2

Bine ai chivernisit avuțiile pământești în tinerețea ta, îndestulându-te cu puțin, îmbogățindu-te cu milostenia față de toți și lucrând în ascuns aspre nevoințe, că, deși viețuiai în strâmtorări, în lacrimi și în grea pătimire, în postire și în privegheri prin munți și prin peșteri, neîncetat cântai Domnului: Aliluia!

Icosul 2

Ai râvnit cu înflăcărare vieții îngerești, Cuvioase, că, încă în lume fiind, la Dumnezeu îți înălțai cugetarea. Pentru dragostea Lui, trupul ți-ai dat nevoințelor și, învrednicindu-te de cerești arătări, spre Sfântul Munte te-ai îndreptat, petru care te lăudăm așa:

Bucură-te, cel ce de dorul Stăpânului te-ai aprins;

Bucură-te, că setea de El ți-a fost de nestins;

Bucură-te, cel ce în lume fiind, călugărește viețuiai;

Bucură-te, cel ce îndelunga postire cu dragoste o răbdai;

Bucură-te, cel ce, pentru aspre nevoințe, în munți te-ai ascuns;

Bucură-te, cel ce râuri de lacrimi Stăpânului în dar I-ai adus;

Bucură-te, cel ce privegherea de toată noaptea ai iubit;

Bucură-te, cel ce cu patimile întreaga zi te-ai războit;

Bucură-te, cel ce delăsării te-ai împotrivit cu tărie;

Bucură-te, cel ce ai arătat duhovnicească bărbăție;

Bucură-te, cel ce, neguțătorind patimile, talanții virtuților ai agonisit;

Bucură-te, cel ce, stăruind în trezvie, de lucrarea păcatelor ai fugit;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 3

De dragostea Stăpânului te-ai rănit și ca un cerb însetat alergai către izvoarele apelor, întreg Muntele Athonului străbătând și căutând să deprinzi viețuirea îngerească de la un povățuitor încercat, că te temeai de primejdia pierzării care vine celor aflați în neascultare și care fără povățuitor se nevoiesc. Deci, neodihnit căutând și adăpându-te de la cei pe care îi aflai, te întăreai cântând Domnului: Aliluia!

Icosul 3

Erai doritor de aflarea neîncetatei rugăciuni care singură se lucrează în inimă, pentru aceea fără încetare o rosteai; iar, ca trupul să nu îți dea război, îl domoleai prin postire aspră, îndelungată, și prin privegheri de toată noaptea, vărsând mulțime de lacrimi prin peșteri și prin pustie, răbdând arșița și frigul, întărindu-te cu povețele cuvioșilor athoniți și cu scrierile filocalice, pentru care îți cântăm așa:

Bucură-te, de sfințenie iubitorule;

Bucură-te, de patimi biruitorule;

Bucură-te, neostenit lucrător în via Domnului;

Bucură-te, cel ce ai zdrobit capul șarpelui;

Bucură-te, a peșterilor negrăită frumusețe;

Bucură-te, cel ce patimilor nu arătai blândețe;

Bucură-te, cel ce pe pustnicii aghioriți îi cercetai;

Bucură-te, cel ce părinte duhovnicesc iscusit căutai;

Bucură-te, de nevoințe iubitorule;

Bucură-te, al rugăciunii neîncetate căutătorule;

Bucură-te, pildă a celor ce pe Domnul vor să-L cunoască;

Bucură-te, îndrumător al celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 4

Filocalia și Viețile Sfinților te întăreau în luptele tale, împreună cu scrierile marelui Isaac Sirul, de unde ai deprins căile care luminează și sfințesc pe toți cei ce voiesc să afle viața duhovnicească. Și, prin râvna ta de a citi dumnezeieștile cuvinte, ca unele ce dau din duhul celor ce le-au alcătuit, cale ne arăți spre a ne îndeletnici cu cercetarea scrierilor sfinte, pentru care îți cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Glasul tău, ostenit de rostirea rugăciunii, s-a odihnit prin primirea darului acesteia în inima ta, unde cu mângâiere a început a se rosti fără încetare. Râuri de lacrimi au vărsat ochii tăi atunci și adânc te-ai unit cu Domnul în răpire, iar apoi mai cu tărie te-ai ostenit spre a nu pierde harul ce ți s-a dat. Iar noi, în nesimțire zăcând, cerem dragostea ta după Cel Preaînalte, cântându-ți așa:

Bucură-te, cel ce ți-ai întrarmat mintea cu trezvia;

Bucură-te, cel ce, fiind feciorelnic ai iubit curăția;

Bucură-te, cel ce ochii la rugăciune către cer i-ai înălțat;

Bucură-te, cel ce, cu lacrimile, pământul l-ai udat;

Bucură-te, gură care Rugăciunea lui Iisus neîncetat ai rostit;

Bucură-te, glas ales care laudă la cer ai suit;

Bucură-te, cel ce pieptul cu durere pentru păcate ți-l băteai;

Bucură-te, cel ce inima ta pentru Domnul o zdrobeai;

Bucură-te, cel al cărui trup ca un sălaș al Duhului s-a sfințit;

Bucură-te, cel ce rugăciunea lăuntrică și mângâierea harului ai primit;

Bucură-te, cel ce, în răpire, multă vreme cu Domnul în unire ai viețuit;

Bucură-te, cel ce, întărindu-te astfel, și mai mult te-ai nevoit;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 5

Harul s-a retras după o vreme, Cuvioase, și mult te-ai ostenit ca, în uscăciunea părăsirii care vine pentru adeverirea credinței, să sporești nevoințele și să nu deznădăjduiești, că plăcut este Domnului sufletul sârguincios. Deci, neslăbind cu duhul, cântai Mângâietorului: Aliluia!

Icosul 5

Iubit-ai ascultarea desăvârșită, virtutea cea mare care ferește de orice primejdie pe împlinitorul ei. Astfel, ascultător fiind de Starețul Daniil, ai căutat, după porunca lui, un împreună-nevoitor, ca să nu fii vătămat de ispitele în viețuirea singuratică după aflarea harului; iar Domnul ți l-a descoperit pe monahul Arsenie, la praznicul Schimbării la Față, și frați de nevoință v-ați făcut, iar noi lăudăm ascultarea ta, zicând:

Bucură-te, pildă a ascultării duhovnicești;

Bucură-te, cel ce primejdia neascultării vestești;

Bucură-te, cel ce pe înălțimea Athonului ca pe Tabor ai mers;

Bucură-te, cel în a cărui inimă lucrarea rugăciunii nu s-a șters;

Bucură-te, cel ce, prin lumina Taborului, frate întru nevoință pe Arsenie l-ai descoperit;

Bucură-te, cel pe care Stăpânul neînșelat te-a păzit;

Bucură-te, cel ce roadele ascultării ai odrăslit cu îmbelșugare;

Bucură-te, cel ce pe toți i-ai îndemnat să se afle sub ascultare;

Bucură-te, întrajutorare din lucrare sfântă și binecuvântată;

Bucură-te, îndoită nevoință, cu dragoste de Dumnezeu lucrată;

Bucură-te, cel ce rânduiala pravilei cu acrivie ai păstrat;

Bucură-te, că Arsenie, văzând nevoințele tale, s-a bucurat;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 6

Încă de la început, văzând monahul Arsenie dorul și nevoințele tale pentru Domnul, stareț al lui te-a ales, ascultător de tine făcându-se și harul Domnului pe amândoi acoperindu-vă. Astfel, v-ați îmbărbătat în lupta duhovnicească, unul adică prin agerimea minții, iar altul prin tăria trupului, pricinuind rană demonilor. Deci, pentru aceasta, lăudăm pe Domnul, Cel ce minunat a lucrat prin voi, și Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 6

Jugul lui Hristos cu bărbăție l-ai purtat, Părinte, împotrivindu-te aspru tuturor patimilor trupului, care năvăleau asupra ta fără cruțare, dar mult s-a bucurat sufletul tău când ai primit tunderea întru monah, împreună cu numele unuia dintre bătrânii tăi. În smerenie și în dragoste de aproapele sporeai când te cleveteau cei ce nu pricepeau nevoințele tale, iar de la noi primește aceste cântări:

Bucură-te, cel ce, prin harul ascultării, dascăl ai ajuns;

Bucură-te, cel ce în îngerescul chip ai fost tuns;

Bucură-te, cel pe care vrăjmașul te-a aruncat în marea patimilor;

Bucură-te, cel pe care Împărăteasa cerurilor te-a scos la limanul mângâierilor;

Bucură-te, înălțimea a vederii duhovnicești;

Bucură-te, adânc al smereniei dumnezeiești;

Bucură-te, cel ce ai suferit în chip simțit urgia vrăjmașului;

Bucură-te, cel mângâiat cu har de mila Stăpânului;

Bucură-te, cel ce ți-ai supus trupul prin aspre osteneli monahale;

Bucură-te, cel ce ai stins văpaia ispitelor cu sudorile tale;

Bucură-te, cel ce împotriva diavolului mucenicește te-ai războit;

Bucură-te, cel ce și cununi de cuvios și de mucenic ai dobândit;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 7

Luminare de la Domnul trimite-ne, Părinte, și darul înțelepciunii dăruiește-l cântăreților tăi, precum oarecând Iosif cel de demult a împărțit grâu din belșug fraților săi, că venim smeriți ca la un părinte iubitor, cum te-ai arătat în lume celor ce îți cereau povățuirea, ca să cântăm cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Mulțime de credincioși au primit îndrumarea ta, Părinte, mult har dobândind de la Domnul. Astfel, prin povețele tale, mulți au ales viețuirea monahală, obști de rugăciune întemeind în lume. Dar, și în Sfântul Munte, mulți monahi s-au adunat în jurul tău, văzându-ți viețuirea; iar Domnul a arătat în tine adevărat dascăl care îi învățai din cercare, că nimic nu făceai fără a primi încredințare de la Dumnezeu prin rugăciune; de darurile tale și noi bucurându-ne, îți cântăm:

Bucură-te, pom bine răsădit în Grădina Maicii Domnului;

Bucură-te, dulce rod care saturi pe cei ce caută scăpare din căile păcatului;

Bucură-te, dascăl iscusit ce povățuiești cu înțelepciune;

Bucură-te, că pilda vieții tale prin ucenicii tăi a luminat înteaga lume;

Bucură-te, cel ce rânduielile obștii cu acrivie le-ai păzit;

Bucură-te, cel ce pe mulți duhovnicește i-ai odihnit;

Bucură-te, mărgăritar al pustiei, ce strălucești prin virtuți părintești;

Bucură-te, candelă nestinsă, care arzi pentru cele dumnezeiești;

Bucură-te, biruitor al ispitelor;

Bucură-te, îndreptător al greșelilor;

Bucură-te, lăcaș al Duhului curățit cu post și priveghere;

Bucură-te, cel ce sânge și lacrimi ai vărsat, nedând trupului nicio mângâiere;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 8

Nici ispitele nu au slăbit, Părinte, dar nici nevoințele pe care le lucrai cu dragoste pentru Domnul, iar neputințele trupului și bolile trecându-le cu vederea, ziceai că precum firea aprigă ți-a fost, așa se cade să-ți fie și lupta spre omorârea omului celui vechi. Astfel, și noi luând nădejde spre adevărata nevoință, cântăm Mântuitorului: Aliluia!

Icosul 8

Obște s-a adunat în jutul tău, Cuvioase, în ascultare și în neîncetată rugăciune învățând-o a viețui, ca toți ucenicii să urce pe calea îndumnezeirii; iar tu, de la Domnul dobândind darul dosebirii duhurilor, fieacăruia ai dat cuvânt de întărire și de învățătură, pildă arătând cu viața ta; și, statornicind rânduială, pe care ai păstrat-o neschimbată, de mari daruri și ei s-au umplut, pentru care te lăudăm așa:

Bucură-te, cel ce, prin cuvintele duhovnicești, pe mulți ai îmbogățit;

Bucură-te, că mulți, dobândind lucrarea rugăciunii, la cer s-au suit;

Bucură-te, folositor al celor ce adevărata viețuire o căutau;

Bucură-te, că cei însetați de cele sfinte, izvor viu în tine aflau;

Bucură-te, binecuvântare netrecătoare a rugătorilor;

Bucură-te, rană de mult plâns demonilor;

Bucură-te, cărare spre cer a celor ce se nevoiesc în ascultare;

Bucură-te, îmbărbătare a celor ce stau în ispite cu răbdare;

Bucură-te, doctorie a celor suferinzi de întristare;

Bucură-te, dulce vindecare adusă prin leacuri amare;

Bucură-te, cel ce ai săvârșit toate nevoințele;

Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu virtuțile;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 9

Patimile trupului le-ai supus duhului, Părinte, și, cu mulțimea de daruri primite de la Domnul, pe ucenicii tăi i-ai păvățuit cum să biruiască patimile din rădăcină, întrarmați cu Sfânta Împărtașanie la Liturghiile de fiecare noapte, ca astfel să slăvească pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 9

Ritorii cei cu meșteșug în cuvânt rămân ca niște pești fără de glas, că nu se pricep a spune, Părinte, cum cel bolnav, făcând ascultare, s-a tămăduit prin hrană simplă și prin puțin pește sărat, iar nu prin doctorii, sau cum pe teologul înșelat, simțind duhoare, l-ai vădit rătăcit, că socotea zidirea lumii un basm izvodit de cei necredincioși. Iar noi, minunându-ne de mulțimea darurilor tale, te lăudăm așa:

Bucură-te, pământ bine-roditor al Sfântului Munte;

Bucură-te, livadă odrăslitoare de pomi încărcați cu roade multe;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a lua și darul vindecării;

Bucură-te, cel ce, din smerenie, puneai tămăduirea pe seama ascultării;

Bucură-te, că preoții din obștea ta în fiecare noapte îngerește liturghiseau;

Bucură-te, că, prin ascultarea desăvârșită, ucenicii tăi te odihneau;

Bucură-te, cel ce zilnic de primirea Sfintei Împărtășanii te îndulceai;

Bucură-te, cel ce și darul de a proroci îl aveai;

Bucură-te, văditor al patimilor și al înșelării;

Bucură-te, stâlp neclintit al privegherii și al răbdării;

Bucură-te, cel ce te purtai aspru cu ucenicii, ca să le alungi părerea de sine;

Bucură-te, cel ce, fiind plin de blândețe, în ascuns vărsai lacrimi mulțime;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 10

Silirea firii de mari daruri și pe ucenicii tăi i-a învrednicit, că simțeau ajutor de sus în ascultările cele istovitoare de trup, care se făceau ușoare și neostenitoare, de care lucru minunându-se, în deplină smerenie și bucurie viețuiau. Iar noi, ca și aceștia, ne minunăm aflând că tăria lor venea din lacrimile pe care le vărsai pentru ei din dragoste părintească, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Și în lume ai adus mult rod, Cuvioase, întărind prin scrisori obștile tale și pe credincioși, povățuind, mustrând, mângâind și învățându-i pe toți să primească voia Domnului, Cel ce pe toate bine le rânduiește. Din scrierile tale și noi aflăm mângâiere, ne minunăm de darurile tale și, bucurându-ne duhovnicește, îți cântăm așa:

Bucură-te, iubitor al isihiei;

Bucură-te, nevoitor al pustiei;

Bucură-te, văditor al ascunselor uneltiri diavolești;

Bucură-te, arătător al harismelor cerești;

Bucură-te, cel ce nu ai slăbit nevoințele după aflarea harului;

Bucură-te, cel ce, în vremea retragerii lui, nu ai dat bucurie, prin deznădejde, vicleanului;

Bucură-te, că cei ce îți urmează viețuirea, cu darurile tale sunt îmbogățiți;

Bucură-te, cel ce lupți împreună cu noi până când demonii sunt biruiți;

Bucură-te, deșteptător al celor cuprinși de trândăvie;

Bucură-te, ocrotitor al iubitorilor de feciorie;

Bucură-te, cel ce ne scapi de ispitele trupești;

Bucură-te, cel ce ne ajuți să luptăm cu armele duhovnicești;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 11

Trupeasca osteneală, nestricarea pravilei de rugăciune, viața înfrânată și mai presus de toate, călăuzirea de către un povățuitor duhovnicesc, acestea ai învățat, după o viață de nevoință, a fi cele ce îl apropie pe monah de Dumnezeu; iar ucenicii tăi care cu acrivie au ținut acestea toată viața, casnici Domnului s-au făcut și, împreună cu tine cântă Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 11

Țărână a luat Domnul și după chipul și asemănarea Lui a zidit pe om, de aceea ai învățat, Părinte, că de nu se va socoti cineva pe sine țărână, nu poate deveni făptură nouă, de Dumnezeu lucrată, în care să odihnească harul Său. Deci, din viața și învățăturile tale luând folos, te lăudăm cu aceste smerite cântări:

Bucură-te, apostole care prin epistole ucenicii îți povățuiai;

Bucură-te, cel ce și binecuvântarea ta, odată cu scrisoarea, o trimiteai;

Bucură-te, mângâiere a celor răniți cu păcatele;

Bucură-te, sfetnic al celor ce vor să-și mântuiască sufletele;

Bucură-te, împreună-locuitor cu Sfinții și cu Îngerii;

Bucură-te, vajnic luptător cu patimile și cu demonii;

Bucură-te, cel ce coiful mântuirii l-ai avut ca podoabă a capului;

Bucură-te, cel iscusit întrarmat cu sabia Duhului;

Bucură-te, cel înveșmântat cu platoșa dreptății;

Bucură-te, cel încălțat pentru vestirea Evangheliei păcii;

Bucură-te, cel ce, cu adevărul, mijlocul ți-ai încins;

Bucură-te, cel ce, purtând pavăza credinței, ai rămas neatins;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 12

Urând patimile, înainte de pământescul sfârșit nepătimitor ai ajuns, Părinte, iar mult-istovitul tău trup, suferind din pricina bolilor de care niciodată nu te-ai grijit, afla mângâiere în harul ce se revărsa din belșug. La starea bărbatului desăvârșit ai ajuns, iar Împărăteasa cerurilor, pe care o ai iubit-o cu evlavie, ți-a vestit mutarea ta la cele veșnice, pentru care, bucurându-te, ai cântat: Aliluia!

Icosul 12

Văzând tu că ziua mutării tale cea dorită a venit, dar ceasul întârzâia, a îngăduit Domnul să fii ispitit cu deznădejdea, dar, smerindu-te, ai biruit gândurile de întristare și încă o cunună ți-ai agonisit, încât în pace s-a mutat sufletul tău către Domnul, de însăși Maica Sa fiind luat la cer în ziua praznicului cinstitei ei Adormiri. Dar trecerea ta bucurie de Înviere a pricinuit ucenicilor tăi care erau atunci de față și care ți-au cântat unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce pentru viața veșnică neîncetat te-ai pregătit;

Bucură-te, cel ce, prin nevoințele tale, harul Duhului Sfânt ai primit;

Bucură-te, al rugăciunii învățător și călăuzitor;

Bucură-te, al celor ce se roagă grabnic folositor;

Bucură-te, cel mutat la cer de Preasfânta Fecioară în ziua Adormirii ei;

Bucură-te, că Înviere și nu amarul despărțirii au simțit ucenicii tăi;

Bucură-te, cel ce până în ultima clipă a vieții ai fost ispitit;

Bucură-te, cel ce, și în neputințele bolilor fiind, biruitor ai ieșit;

Bucură-te, cel a cărui binecuvântare a încununat pe ucenicii tăi;

Bucură-te, cel ce, înainte de a-ți da sufletul, ai prorocit ce va fi cu ei;

Bucură-te, viață închinată Tatălui ceresc și Maicii Domnului;

Bucură-te, cel ce ai iubit și ai urmat Pătimirile Fiului;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 13

O, mare între Părinți, Cuvioase Iosif, cădem înaintea icoanei tale, cerând să ne dăruiești luminare minții, călăuzire duhovnicescă prin povățuitori iscusiți, sârguință în lucrarea poruncilor Domnului, trezvie în lupta cu patimile și ascultare lucrătoare prin iubire, ca să nu ne aflăm rușinați la înfricoșătorul scaun al Judecății lui Hristos, ci, gustând încă de aici bucuria unirii cu Dumnezeu, să-I înălțăm cântarea: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Bucură-te, din părinți evlavioși rod curat;

Bucură-te, cel ce bineplăcut Domnului te-ai arătat;

Bucură-te, cel ce din pruncie ai deprins smerenia;

Bucură-te, cel ce te-ai împodobit și cu milostenia;

Bucură-te, cel a cărui viață a fost neîncetată osteneală;

Bucură-te, a oamenilor și a îngerilor fală;

Bucură-te, cel ce cu ascultarea te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce în privegheri duhovnicește te-ai întărit;

Bucură-te, doritor de neîncetată rugăciune;

Bucură-te, că ostrovul Paros se laudă cu tine;

Bucură-te, pildă a virtuților pentru obștea dreptslăvitorilor;

Bucură-te, canonul și întărirea nevoitorilor;

Bucură-te, Sfinte Iosif, vas ales al Duhului!

Condacul 1

Rugăciune

Sfinte Cuvioase Părinte Iosif, mare povățuitor al monahilor isihaști și îndrumător al drept-credincioșilor pe calea mântuirii, din nevoințele și învățăturile tale, înțelegem faptele tale minunate, viețuirea în osteneală, stăruința în liniștire, rugăciunea minții, neîncetata luare-aminte la tine însuți și înălțimea nepătimirii, la care ai ajuns. Astfel învățăm că și în vremurile noastre este cu putință dobândirea darurilor Duhului Sfânt. Mare purtare de grijă ai arătat pentru păstrarea, trăirea și propovăduirea dreptei credințe și pentru a păzi pe ucenicii tăi uniți în același cuget în Biserica lui Hristos. Ca unul care ai cunoscut viețuirea isihastă, ajută-ne pe toți, prin rugăciunile tale, să luptăm cu păcatul, să sporim în lucrarea virtuților și să-L sălășluim în inimile noastre pe Hristos, Cel ce este pacea și bucuria noastră. Ca unul ce ai urcat treptele devenirii întru sfințenie, ajută pe monahi să înțeleagă și să prețuiască sfintele slujbe zilnice, viețuirea în liniște lăuntrică și rugăciune neîncetată, păzirea cu acrivie a rânduielilor lăsate de Sfinții Părinți și mijlocirea pentru toți oamenii, aflați în lume și cuprinși de griji peste măsură, de tulburări și de necazuri. Ca un vrednic păstor sufletesc, ajută-i, Sfinte, pe păstorii de suflete și luminează-i, cu învățăturile și binecuvântările tale, spre a viețui în chip plăcut lui Dumnezeu, a săvârși cu evlavie dumnezeieștile Liturghii și slujbe, a învăța drept cuvântul adevărului și a-l propovădui cu timp și fără timp, pentru mântuirea dreptcredincioșilor creștini și spre slava lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.